Instabilitatea geopolitică care a persistat în ultimii ani a trecut de la a fi un context extern la a deveni un factor direct în elaborarea situațiilor financiare. Volatilitatea prețurilor materiilor prime, creșterea ratelor dobânzilor, întreruperea lanțurilor de aprovizionare și războiul — toate aceste elemente influențează în mod direct valoarea recuperabilă a activelor și ipotezele care stau la baza testelor de depreciere. MSBO 36 „Deprecierea activelor” stabilește obligația de a verifica activele în vederea deprecierii de fiecare dată când se identifică un indicator corespunzător, iar în cazul fondului comercial, al activelor necorporale cu durată de viață utilă nedeterminată și al activelor necorporale care nu sunt încă gata de utilizare — anual, indiferent de existența unor astfel de indicatori. În 2026, când riscurile geopolitice au căpătat un caracter sistemic, aplicarea practică a acestor cerințe devine una dintre provocările cheie pentru contabili și auditori.

Indicatorii de depreciere în contextul actual

IAS 36 face distincția între indicatorii externi și interni ai deprecierii. În contextul tulburărilor geopolitice și militare, o serie de indicii externi capătă o importanță deosebită: modificări semnificative ale prețurilor materiilor prime și ale altor indicatori de piață; schimbări nefavorabile în mediul tehnologic, de piață, economic sau juridic; situația în care valoarea contabilă a activelor nete depășește capitalizarea de piață a întreprinderii. Riscurile geopolitice pot duce la scăderea cotațiilor acțiunilor, ceea ce reprezintă un semnal direct că valoarea contabilă a activelor nu mai corespunde evaluării pieței.

Un caz particular îl reprezintă prejudiciul fizic sau pierderea accesului la active. Distrugerea completă a unui activ necurent determină scoaterea sa din evidență (încetarea recunoașterii), și nu o depreciere, întrucât nu se preconizează niciun beneficiu economic viitor din partea unui astfel de activ. Este important de menționat că chiar și deșeurile metalice sau orice altă valoare reziduală rezultată din valorificarea activului pot rămâne un activ și pot face obiectul recunoașterii.

Evaluarea pierderilor din depreciere: rata de actualizare și analiza scenariilor

După identificarea unui indicator de depreciere, entitatea economică determină valoarea recuperabilă a activului sau a unității generatoare de fluxuri de numerar (denumită în continuare „UGFN”) ca fiind cea mai mare dintre următoarele două valori: valoarea justă, minus costurile de vânzare, și valoarea de utilizare.

Riscurile geopolitice influențează în mod direct rata de actualizare utilizată la calcularea valorii de utilizare. Creșterea ratelor dobânzilor și a inflației modifică evaluările actuale ale pieței privind valoarea banilor în timp, precum și riscurile specifice unui anumit activ sau unui portofoliu de active. Dacă aceste riscuri nu sunt încă incluse în fluxurile de numerar prognozate, ele trebuie luate în considerare în rata de actualizare. În situațiile cu un nivel ridicat de incertitudine, se recomandă…

Webinarii relevante pe tema acestei publicații:

„Deprecierea activelor: practica de aplicare” cerințe IFRS” >>> https://amsfo.com.ua/course/znetsinennia-aktyviv-praktyka-2026-msfz/

© Elena Kharlamova